Defileul Dunării este principalul coridor de legătură între Câmpia Panonică și Câmpia Română, astfel că teritoriul Parcului Natural Porțile de Fier reprezintă o zonă de convergență a lumii vegetale și animale din aceste două regiuni.

Prezența unui climat cu influențe mediteraneene, a favorizat apariția a numeroase plante și animale iubitoare de căldură, care s-au putut adapta la condițiile din acest spațiu geografic.

Relieful variat și diversitatea elementelor naturale au determinat la rândul lor menținerea unui număr foarte mare de specii floristice și faunistice, făcând din Parcul Natural Porțile de Fier una din regiunile cu cea mai mare biodiversitate din țara noastră.

Important este însă nu numărul mare de specii, cât faptul că multe dintre ele sunt foarte importante pentru ștință.
În arealul Parcului Natural Porțile de Fier există 1668 taxoni vegetali, dintre care 28 sunt endemice.

Lumea animală este la fel de diversificată, până în prezent fiind identificate peste 5200 de specii. Majoritatea speciilor de reptile, amfibieni și păsări prezente în arealul Parcului Natural Porțile de Fier sunt protejate la nivel național și internațional.

Condițiile de habitat favorizează existența unui număr cât mai mare de specii protejate. Speciile de nevertebrate sunt în număr de peste 4800, deosebite fiind scorpionul (Euscorpius carpathicus).

Speciile de amfibieni sunt, de asemenea bine reprezentate: salamandra (Salamandra salamandra), tritonul (Triturus vulgaris), brotăcelul (Hyla arborea) etc.Dintre speciile de reptile apar: țestoasa lui Herman (Testudo hermanni), vipera cu corn (Vipera ammodytes), șarpele de alun (Coronella austriaca), gușterul (Lacerta viridis), șarpele de sticlă (Anguis fragilis) etc.

Au fost identificate 205 specii de păsări, dintre care multe sunt specii acvatice, atestând rolul important al lacului de acumulare în perioada de iernat.

În arealul Parcului Natural Porțile de Fier s-au identificat 34 de specii de mamifere. Foarte importante sunt speciile de lilieci (Myotis bechsteinii, Vespertilio murinus, Rhinolophus eurialis). Carnivorele sunt prezentate atat prin speciile de mari dimensiuni, cum ar fi ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx), cât și prin specii de dimensiuni reduse: pisica sălbatică (Felis silvestris). Ierbivore precum căpriorul (Capreolus capreolus) și cerbul (Cervus elaphus).

Orșova loc de întâlnire dintre bătrânul Danubiu și Carpații Românești – semnifică un imemorial leagăn de civilizație cu vestigii ale vremelnicilor stăpâniri Romane, Turce sau Austriece. Orșova are un statut aparte între așezările României: este cel mai tânăr oraș și totodată, unul din cele mai vechi, o localitate a cărei istorie coboară în timp cu mai multe milenii.

,,Orașul Orșova este situat pe malul Dunării, la contactul dintre Munții Almăjului cu Podișul Mehedinți, pe malul lacului de acumulare Porțile de Fier. Orașul Orșova, al doilea ca mărime din județul Mehedinți după Drobeta Turnu Severin. Este un oraș vibrant, tânăr, cu un imens potențial, care privește cu încredere spre viitor.

Nu este călător cu trenul sau cu mașina, care, ieșind din defileul muntos, să nu tresară la vederea Orșovei noi. Oraşul îi apare surpinzător ,în faţă pe marginea unei oglinzi imense de apă, care reflectă colinele abrupte din jur și cerul.

Şi totuși noua Orșova văzuta dinspre Dunăre, de pe un vapor, oferă o priveliște și mai impresionantă. Acolada albă a orașului, continuată de un sir de siluete din beton, între care se disting cele două gări, una lângă calea ferată, alta lângă apa- apoi calele unui șantier naval, cheiuri de piatră, înconjoară de jur împrejur imensa deschidere a unui golf. Se văd plutind nave, zburând pescăruși.” (Orșova-Capitol vibrant în epopeea ,,Porțile de Fier” de Vasile Nicorovici)

O mare înflorire a cunoscut-o Orșova din perioada romană, antică Dierna, când localitatea s-a dezvoltat ca port la Dunăre.

Orșova a fost o cetate însemnată la Dunăre și în perioada pătrunderii otomane spre Europa, fiind puternic întărită de Iancu de Hunedoara și căzând sub stăpânire turcească abea în 1524.

Situată în sud-vestul tarii- acolo unde Dunărea, după ce scapă de Strânsoarea Cazanelor, se pregătește pentru a ataca ultima stavilă, aceea a Porților de Fier, Orșova- pe lângă farmecul locurilor și existența mijloacelor de trai- constituia și o poartă obligatorie de trecere în această parte de lume.

După confluența cu râul Plavișevița, Dunărea intră in cel de-al treilea sector de îngustare, Cazanele Mari  flancat de abrupturile calcaroase ale Ciucarului Mare (316 m) și ale vecinului său Sârbesc Veliki  Strabac (768m). După confluența cu pârâul Eșelnița apele fluviului Dunărea pătrund în bazinul larg al Orșovei, format la gura de vărsare a râului Cerna.

Pereții Cazanelor Mari au înălțimi de peste 200m, iar înălțimea medie a albiei este de 150m. În pereții Ciucarului Mare se deschid mai multe guri de peșteră: Gura Ponicovei, Piscabara și Veterani. Dincolo de Cazanele Mari apele fluviului pătrund în micul bazinet Dubova.

În aval de Dubova, Dunărea pătrunde în Cazanele Mici cu o lungime de 3,6 km, albia atinge cea mai mică lățime din defileu, 150 m.

Apele Dunării își continuă drumul până la barajul de la Gura Văii, unde pun în mișcare turbinele hidrocentralei Porțile de Fier, Dunărea favorizează plimbări cu vaporașele de croazieră, bărci, hidrobiciclete dar și practicarea unor sporturi, cel mai important dintre acestea  fiind canotajul.

Existența vechiului oraș a fost curmată de construirea barajului Porțile de Fier, Orșova fiind strămutată intre anii 1966-1974, cu 3 km spre nord, cuprinzând o parte din vatra fostului sat Jupalnic și cu 15 m mai sus, adică de la 56m la 71m altitudine absolută. Noua Orșovă este dispusă în amfiteatru.

Zona oferă resurse naturale de importanță turistică, de o valoare deosebită și legate în special de cursul Dunării: Cazanele Mici, Cazanele Mari, sectorul cel mai impunător și mai interesant al defileului  Dunării.

Peștera Veterani aflată la intrarea în Cazanele Mari, peștera Ponicovei (sau peștera Liliecilor, relieful carstic dezvoltat pe platourile și versanții munților Ciucaru Mic și Mare, golfurile lacului Porțile de Fier 1: Gura Văii, Bahna, Cerna, Mraconia, Dubova, peisajele pitorești dintre Svinița și Greben, date de abrupturile calcaroase viu colorate, traseul pitoresc cu sectoare de chei ale Văii Mraconiei, aspecte peisagistice create de Dunăre pe tot traseul său (DN57), aspecte peisagistice de pe cursul inferior al Văii Cerna (5 km de pe teritoriul județului –E70), fondul piscicol al lacului și afluenților săi, fondul cinegetic al munților din împrejurimi.

Municipiul Orșova se află la încrucișarea unor importante căi de comunicație, având legături lesnicioase atăt pe șosea ,cât și pe calea ferată și pe apă. Centrele urbane cele mai apropiate sunt: Drobeta Turnu Severin-25 km, Băile Herculane-20 km, Moldova Nouă-110 km. Pâna la București sunt 350 km, iar până la Timișoara sunt 200 km.

Prin Băile Herculane și în continuare pe Valea Cernei se poate ajunge în Depresiunea Petroșani. Astfel orașul poate deveni un centru turistic important de polarizare, dar și de dispersie a fluxurilor turistice din zonă.

Condițiile naturale și poziția geografică favorizează dezvoltarea următoarelor forme de turism: sporturi nautice, odihnă, recreere, tranzit (croaziere fluviale si auto), pescuit sportiv, vânătoare și de asemenea congrese, reuniuni, afaceri.